Cand am am aflat stirea ca Llosa a luat premiul Nobel pentru literatura, am fost gata sa exclam: in sfarsit un semn de normalitate, comitetul de acordare si-a revenit dupa “deraierea” de anul trecut. Numai ca, imediat, ochii mi-au cazut pe motivatia acordarii premiului: “cartografierea structurilor puterii”… si entuziasmul meu a palit usor. Llosa e urias, e colosal, e genial… e scriitorul absolut, dar dupa Herta Muller si cu o asemenea motivatie premiul e mult prea politic, motivatiile acordarii mult prea ancorate in ideologie.
Din 2006, de la Orhan Pamuk (Ma numesc Rosu – o capodopera) premiul Nobel e preocupat ori de impresiile de calatorie ale unor europeni in Africa neagra (Lessing si Le Clezio), ori se apleaca asupra descrierilor din tenebrele “rosului” ideologic.
Intamplator, Llosa e genial! Intamplator, el scrie capodopere! Daca nu ar fi fost intamplator genial (pentru comitetul in cauza), poate ar fi luat Nobelul chiar inaintea lui Marquez. “Conversatie la catedrala” e din ’69, iar “Razboiul sfarsitului lumii” din ’81. (Marquez a fost premiat in ’82).
Mai sincer mi se pare premiul luat de Dario Fo. Ha!
Post-ul asta poate e un fel de carcoteala, recunosc. Dar Llosa dupa Muller a parut, initial, repet, o revenire la normalitate. Semnul ca nu e asa e motivatia juriului… sau poate si comitetul cu pricina e in criza de imaginatie. Sau poate s-au inspirat dintr-un manual de literatura din Romania socialista, in care fiecare mare scriitor radiografiaza, cartografiaza cate ceva...
Si uite cum, din cauza Hertei Muller, in loc sa scriu despre bucuria de a-l lectura pe Llosa, carcotesc fara cap si fara coada.
*Nu m-a interesat prea tare Herta Muller. Nu judec valoarea literara a scrierilor ei, Nobelul este mult prea politizat si asta ma supara cel mai tare. Premiul pentru Literatura si cel pentru Pace au, din cauza asta, o valoare relativa… Deci, spuneam ca Herta Muler nu m-a interesat nici ca scriitoare, nici ca personaj dizident. Am fost mai peocupata de Sfintii Inchisorilor comuniste, decat literatura dizidentei simulate. .. Occidentul e in continuare, un mare naiv. Sau doar simuleaza si e un mare ipocrit :D
Ampule...sau Ampulla...sau, de ce nu, Ampula...tu chiar scrii, ba chiar scrii bine! Imi place! N-as fi banuit, recunosc.
RăspundețiȘtergere