Consecinta lui 6 decembrie: alegeri anticipate sau guvern contra-naturii?

Multa lume m-a intrebat “cu cine votez”. Si de fiecare data tresaream pentru ca in oferta “catindatilor” nu exista o optiune care sa ma satisfaca. O sa ma explic, luandu-i pe rand pe cei 3 care au contat:

Crin Antonescu? As fi votat cu el pentru ca e liberal (si asta e optiunea mea electorala din 90 incoace), dar l-am perceput ca pe un personaj lipsit de substanta; in plus, nu am putut uita faptul ca atunci cand Tariceanu era premier si Basescu ii sulfa incontinuu in ceafa, acest Antonescu l-a “clantanit” fara incetare, abject si amoral; Antonescu, cel care te ucide fara sa clipeasca! Dupa parerea mea, PNL a pierdut sansa de a exploata votul anti-basescu din partea celor care nu ar vota niciodata cu un psd-ist. Si, cu siguranta, va recomanda electoratului sau sa voteze cu un PSD-ist, perpetuand plaga. Un guvern PNL-PSD? Nu va functiona niciodata!

Traian Basescu? Nu mi-au placut, niciodata, nici Basescu si nici partidul din care face parte. Un partid fara ideologie clara, un partid nascut dintr-o neintelegere provenita din acel spatiu “ocult” din care se mai conduce inca Romania. Unii spun ca e aripa “patrioata”, dar prefer sa ma abtin… O intrebare ma bantuie – si daca lupta cu sistemul ticalosit?:) Pentru Basescu singura solutie ar fi alegerile anticipate. Ar fi si o solutie pentru Romania!

Mircea Geoana? In 2000 am votat cu Iliescu ca sa nu iasa Vadim. Si, trauma a fost atat de mare, incat de atunci n-am mai votat! Si nu as mai vota cu un PSD-ist! Partidul asta e ca o plaga in Romania, dar nu as vrea sa discut acum despre asta. As fi votat cu Geoana daca l-as fi perceput capabil sa se desprinda de partid dupa ce ar deveni presedinte. Dar am mari indoieli… 

In turul doi? Care e raul cel mai mic? Alegerile anticipate sau un alt guvern impotriva naturii? Alegerile anticipate ar putea sa nu clarifice lucrurile si Parlamentul sa aiba tot o compozitie ambigua… Un guvern PSD-PNL condus de Iohannis? O alta improvizatie damboviteana… un mit care sa amageasca, inca odata, imaginarul colectiv.

Am votat cu un candidat care a luat in jur de 0,5 la suta. Si nu il consider un vot irosit. E o speranta infima ca intr-o zi vom vedea alte figuri, alte acronime de partid. Am votat cu o idee!

Bun venit in Utopia mea!

Gheorghe Dinica sau despre umanitatea neretusata

Amicii ii spuneau Hiena… 

Cand spun Gheorghe Dinica, nu ma gandesc la omul Gheorghe Dinica, cel care a murit azi, pentru ca nu l-am cunoscut. L-am vazut doar pe ecrane sau la teatru… Ma gandesc la Dinica si imi trec prin fata imagini care mi-au marcat copilaria, adolescenta, parte din maturitate. 

Dinica inseamna pentru mine trairi, emotii, mai complexe decat “mi-a placut, nu mi-a placut”: antipatie pentru Stanica Ratiu (in Felix si Otilia), spirit de revansa pentru Lascarica (“nu trage domn’ Semaca, sunt eu, Lascarica”, in Cu mainile curate), contrarietate pentru Diplomat (Prin cenusa imperiului), groaza fata de Vasile Potop (Patul conjugal), simpatie pentru Nae Giurumea (De ce trag clopotele, Mitica?), indignare tulburata  fata de Pavel Puiut (Filantropica) si multe altele. Ultimul film in care l-am vazut a fost Orient Expres (Costache). Cred ca am vazut 80% din filmele in care a jucat si de fiecare data personajul interpretat mi-a stranit  emotie si admiratie pentru arta actorului Gheorghe Dinica. In copilarie nu-l placeam pentru ca il identificam cu eroii din filmele in care juca, in marea lor majoritate personaje negative sau controversate, situate intre lumina si intuneric. 

La teatru umplea scena. M-am dus la Take, Ianke şi Cadar ca sa il vad pe Beligan, gandindu-ma ca, poate, nu mai are multa vreme de dus. Ironia sortii a facut sa fie ultima oara cand l-am vazut pe Dinica pe scena. Ce sa mai spun? Ca ii stiu pe de rost replica din Cotletele, replica in care vorbeste despre diferenta dintre “ce inseamna sa fii de stanga si ce inseamna sa fii de dreapta”?  Va mai amintiti Plosnita? Iubirile de-o viata? Ionestii? Apoi, dupa ’90 nu putea sa lipseasca din montarile lui Andrei Serban, Cine are nevoie de teatru, Noapte regilor, Livada de visini… Dar Azilul de noapte in regia lui Cojar? Si altele… Lui Dinica ii iesea foarte bine umbra, controversa, amoralul, realul, hilarul, relativul. Lumea asa cum ea ea! De altfel, el este Nepotul lui Rameau, care spune: “Din fericire, nu-i nevoie să mă prefac; există şi aşa destui prefăcuţi, de toate soiurile, chiar dacă nu-i mai punem la socoteală pe cei care se prefac faţă de ei înşişi.” Toate personajele lui Dinica sunt unde ale aceleiasi oglinzi in care s-a reflectat pe sine.Cred ca s-a jucat pe sine toata viata, fara sa se teama ca ar putea fi judecat pentru asta. 

Pentru acest curaj, de a te releva pe sine intr-o umanitate neretusata, rasplata e absoluta, maestre!