29 mai 2009

Cehov, Caragiale si spiritul slav


Am ascultat "Un duel in ziua nuntii" (dramatizare dupa Cehov de Alexa Visarion). Exceptional spectacol! Cautand date pe net despre spectacol, am aflat ca a castigat in 2004 premiul UNITER. De la primele replici am simtit nevoia sa notez... si gandul imi zbura la Caragiale. Un Caragiale coplesit de spiritul slav. Nu am citit proza lui Cehov, dar cred ca meritul acestui "sentiment" ii apartine maestrului Visarion. Iata cateva din replicile notate, desi e de preferat sa le ascultati :)


- “Domnilor, stiti la ce m-am gandit? La Germania, la Belgia… tari mici, de aceea si ideile filosofice se raspandesc mai repede. La fel si in Olanda si in Anglia… dar la noi, toamna nu reusesti sa ajungi in satul vecin, daramite in Kamceatca ori in Siberia.
- Sa bem in sanatatea imensitatii! Sa bem in sanatatea distantei rusesti! Strasnic popor! Atata spatiu si sa n-ai unde fugi!”


- “Rusia e o campie imensa pe care trece in goana un calaret indraznet: sufletul slav!”


- “Auziti ultima noutate: la Saratov s-a prins o cioara cu ochi albastri (…)
- Rusia! Adevarata Rusie! Tot unul si unul”


- “Radeti, dar nici peste 200 de ani, nici peste un million de ani viata nu se va schimba cu nimic. Plictiseala, jaf si idealuri”.


- “Forile reinvie in fiecare primavara, iar bucuriile niciodata. De ce?”


- “Nu ai sa apuci sa zici pas si in Europa totul se va intoarce cu fundul in sus. Atunci sa te vad! Prezentul e ingrozitor. Multe or sa se intample. Ai sa ramai uluit, dar va fi prea tarziu. Mai sunt si furturile din administratie si de la banci. Mereu auzi ca s-a furat, colo un million, aici o suta, o mie… Nu-i zi sa nu o stearga vreun casier (…) Te trezesti intr-o dimineata ca nu mai e nimic in tara, s-a furat tot. Te uiti pe strada si vezi ca alearga numai casieri…”


- “Principiile le folosesti cand vrei sa umilesti pe cineva, sa spui ceva neplacut.”


- “Mare pacat ca intelectualitatea noastra nu e in stare sa se ridice deasupra banalitatii.”


- “Doamne, unde ma aflu? Ma cotropeste banalitatea, oameni plicticosi, meschini, smintiti, gandaci negri, femei toante, filosofie stinsa. Nu exista nimic pe lume nimic mai umilitor si mai descurajant decat banalitatea.”


- “Ce suntem noi? Cine suntem noi? Nici credinta, nici stiinta, nici munca, nici cultura. Niste epave.”


- “Nu sunt cu adevarat fericiti decat cei ce cred in ceea ce nu exista.”


- “Sunt anumite locuri in care daca esti treaz te apuca greata (…) Bautura il face pe om mai om si te impaca cu pacatul”.


- “Astepti… astepti vara ca pe o sarbatoare si cand vine te plictisesti si suferi.”


- “Se spune ca cei ce fura vanjos, fug in America. Dar ca sa furi vanjos, iti trebuie cultura, relatii…”


- “Idei, prea multe idei!”


- “Esti un nemernic si un neispravit. Toata ziua nu stii decat sa stai tolanit, sa tragi la masea si sa indrugi vrute si nevrute despre Europa”.


- “Pe vremuri lumea traia modest si era multumita”


- “Decat meschine adevaruri, mai bine amagirea ce ne inalta…
- Haha…
- E Puskin, tampitule”


- “Hai sa fugim in America!
- Mie mi-e lene sa ajung pana la pragul usii de colo si dumneata…”


- “Asta e tortura! Ori ma arunc in Volga la primavara, ori innebunesc! (…) Multumesc Doamne, cel putin ma chinuiesc frumos! Sarmana Rusie, tare e rabdatoare… nu mai cred in iubire, nu mai cred”


- “Nu e suficient sa torni in tine, ca de baut beau si caii. Trebuie sa bei cu rost.”


- “Sunt angajat intr-o institutie de stat. Demnitar! Daca m-as fi nascut cu 100 de ani mai tarziu as fi fost un altfel de om…”


- “Ce oameni, ce oameni… nu ai cu cine schimba o vorba, parca am trai in Australia, nu tu interese comune, nu tu solidaritate…”


- “E un virtuos al marilor idei. M-a facut sa rad pana la lacrimi”


- “Totul pe lume este de prisos, si stiintele si oamenii si inchisorile si mustele. Si dumneata esti de prisos. Cu toate ca esti un om de treaba si crezi in Dumnezeu, esti de prisos.”


- “Cat de timpuriu si-a infofolit sufletul in halat…”


- “Sunt un intelectual si nu permit nimanui sa ma ofenseze.”


- “Taceti din gura, dumneata si toti nemtii dumitale de origine jidoveasca”


- “Egoroska, Egoroska… vai, Egoroska…vai…!
- Cine e Egoroska?
- Nu stiu…”


- “Daca te-a tradat nevasta, bucura-te ca te-a tradat pe tine si nu si-a tradat tara.”


- “Datorita sovaielii mele am ajuns sa seman cu Hamlet. Cat de adevarat l-a prins Shakespeare, dom’le… cat de adevarat!”


- “Sunt un om sfarsit! Am 35 de ani… La vasta mea Lermontov murise de 8 ani, Napoleon era general… sunt un om sfarsit!”

25 mai 2009

Barenboim si spiritul Anului Nou



Din varii morive anul acesta nu am putut urmari la TV concertul de Anul Nou al Filarmonicii vieneze, asa ca, mai bine mai tarziu decat niciodata, am facut-o ieri. Nu as fi scris despre asta daca nu ar fi dirijat, in premiera, Daniel Barenboim. Ce incantare! In plus, Haydn in concert! In ultimii ani Abbado era sinonim, cel putin pentru mine, cu evenimentul de 1 ianurie de la Viena, dar “hatrul” Barenboim imi pare mult mai potrivit cu momentul. Spun “mult mai potrivit cu momentul” pentru ca Barenboim dirijeaza ca un… instrumentist. La fel ca si Vengherov! Dar, temperamentul lui Barenboim e mai in spiritul Anului Nou, sa zicem… Chiar si atunci cand doreste publicului un An Nou bun si pace in… Orientul Mijlociu.
Bref, concertul e de vazut si re-re-revazut. In orice moment al anului! Mereu acelasi, mereu altfel… Nu stiu daca voi ajunge vreodata in sala aia. Nici nu stiu daca imi doresc! Daca s-ar intampla, probabil ca nu mi-as putea stapani hohotele de plans. S-ar zgudui camasa pe mine, la fel cum am patit pe Arena de pe Amstel. Pentru ca, nimic nu ma apropie mai tare de extaz decat un grup de oameni impartasind un moment de emotie in care frumosul si binele, in dimensiunile lor absolute, se contopesc. Si nu sunt doar vorbe.