4 martie 2009

Cutremurul din '77, tata si aniversarile mele



Amintiri de la cutremurul din 77...
Mama a vrut sa sara cu mine pe geam. 
Tata intreba buimac "ce se petrece aici?" 
Vecinii mei au dormit pe afara de frica. 
Apoi... OD 16 din Militari "varsat" peste Bulevard. 
Daramaturile din centrul Bucurestiului... 
...mortii... 


Tata a participat la operatiunile de salvare de la OD16. 
Se ocupa de mecanizare, adica... se auzeau strigate de ajutor, cei de la armata il chemau... se lega placa de macara, cablurile se rupeau, pica in cadere libera, apoi... nu se mai auzea nimic. Se pare ca tovarasii de la armata le puneau sedative in ceai si asa se face ca in vara lui 77 tata s-a imbolnavit. De nervi! A luat sedative usoare pana la sfarsit... 
Nu stiu daca avea mustrari de constiinta, nu vorbea despre asta. Spunea doar ca pe seful de santier, arhitectul Egres, il "striga mortii". De altfel, acesta s-a aruncat in fata metroului. Se simtea vinovat pentru ca isi luase angajamentul in fata celor de la Capitala ca da blocul in folosinta mai devreme. Stiti povestea cu cincinalul in 3 ani si jumatate! Se pare ca ploile "spalasera" betonul la turnare si diafragmele de la parter au cedat. 
Oricum, cutremurul din 77 mi-a marcat copilaria. Tata devenise alt om, mai trist, mai cinic. Prima criza a bolii de nervi de care a suferit pana la sfarsitul vietii (un sindrom depresiv pe sistem respirator) a facut-o la o aniversare de a mea. 
Si uite asa, mi-am pierdut aniversarile din cauza cutremurului din 77! :)


2 comentarii:

  1. Am citit tot ce ai scris pe blog.Interesante subiecte,variate.Am descoperit un om foarte interesant,pasional,pe alocuri idealist sau,ma rog,cu anumite tendinte de idealism.Vreau sa te felicit,pentru curajul expunerii,gandurilor tale,pentru capacitatea ta de emotivitate si bucurie.Referitor la concertul de Anul Nou din Viena,si eu am incercat cu disperare sa intr-un in sala,dar din pacate,accesul se face numai pe baza de invitatie,intr-un cadru foarte restrans.Slabe sanse.O impresie puternica,mi-a lasat amintirele tale legate,de tatal tau.Sunt extraordinare,ascund multa iubire,multa durere.(sunt un pic sensibil,la acest capitol,deoarece mi-am dorit cu disperare o fetita).Felicitarile mele,esti un adevarat OM!
    (astept cu interes,alte scrieri).

    RăspundețiȘtergere
  2. -Si uite asa,ai devenit o fata desteapta..SUCCES pe mai departe.-UN RAC BATRAN-

    RăspundețiȘtergere